Povesti din tren

Vineri, 23.01.2009, sfarsitul unei saptamani care a inceput pentru mine cu trei directii, din care insa una s-a pierdut miercuri. Din nou Bucuresti, Gara de Nord, de data asta insa un alt tren. Am crescut! Sunt in Intrecity-ul cu numarul 531. Taraba mea, era mult prea inghesuita asa ca stau in vagonul restaurant, singur intr-un separeu. Intercity-ul de azi imi pare ca un job la o multinationala, iti da siguranta si un confort mai mare, insa isi pierde din personalitate, din povesti. Nimic notabil, nou sau care macar sa te puna pe ganduri. Un singur lucru, trivial insa, care doar m-a amuzat: la barul din vagon, pe laptopul asezat cu fata spre clienti, “chelnerul” avea o “animatoare”. O domnisoara care statea sprijinita pe bara de lucru din Windows, imbracata sumar si pe masura ce trecea timpul parca cineva ii stergea cu guma hainele. Nu erau doar o serie de imagini, parea un filmulet care-l captase cu totul pe omul nostru. Revenind insa la multinationale ... atunci cand observi ceva pentru prima data parca toate lucrurile din jurul tau incep sa-ti sustina teoria. Intercity-ul este intradevar o multinationala: openspace, nu mai sunt compartimente despre care poti sa zici "al meu" sunt doar scaune asezate in intreg spatiul vagonului, doua cate doua, fata in fata despartite de o masuta, bariera dintre tine si "colegul" tau care nu trebuie sa stie ce faci. In plus fata de openspace, pe fiecare masuta exista invariabil un laptop. Aproape impersonal, parca te pierzi pe tine si nu mai sti unde esti. Dintr-o data devi vagonul 8 locul 15. Atat, nimic mai mult! Si din pacate am mai simtit depersonalizarea asta in Bucuresti: pe strada, la metrou, in gara, aproape oriunde. Dupa cum am mai spus ... Bucurestiul te face sa intelegi despre tine lucruri pe care nu vrei sa le sti! Concluzia zilei? In Brasov ma simt Catalin Vacar, in Bucuresti DEOCAMDATA ma simt doar 07235366…