luni, 4 iunie 2012

Lista de verificare a Romaniei ... cu solutii

Dragilor, azi mergand la piscina am avut cateva revelatii pe care vreau sa vi le impartasesc. Toate sunt din categoria "Imi place Romania si vreau sa o fac mai buna!"

O sa le tratam punctual, pe baza de intrebari inchise:
1. Te plangi ca stai la coada mult, dar nu ratezi nici o ocazie sa iti folosesti o pila/relatie/cunostinta ca sa rezolvi mai repede?
2. Te plangi ca tara e murdara, insa cand la dusul de la piscina ti s-a terminat gelul de dus lasi recipientul gol in zona de dus?
3. Te plangi ca "Nu ai unde parca in orasul asta!", insa dimineata cand pleci de acasa iti ridici mandru dispozitivul de blocare al locului de parcare?
4. Te plangi ca drumul din punctul A in punctul B dureaza o vesnicie, insa nu ratezi nici o ocazie sa depasesti colana cand sta
5. Te plangi ca angajatorul te plateste prost, insa la ora 16:29 (sau 17:59) esti in parcare cu cheia in contact (sau macar la iesirea din sediul companiei)
5(bis). Te plangi (in calitate de angajator) ca angajatii sunt lenesi/prosti/etc. insa niciodata nu ii lasi sa plece sa-si rezolve cate ceva in timpul programului
6. Te plangi ca esti servit prost, insa cand vine nota 3 lei peste ti se pare o suma colosala (sau si mai rau, ti se pare ca "ii ajunge")
6(bis). Te plangi ca esti servit prost, insa niciodata nu esti dispus sa platesti pentru un serviciu
7. Te plangi ca nu avem drumuri in Romania, insa pana acum ai platit taxa de drum doar cand stiai ca treci prin zona cu camera (si aia platita doar pentru 7 zile, pentru ca asta e minimul. Altfel luai de o zi.)
8. Te plangi ca toti vor sa te pacaleasca, insa daca vreodata primesti rest mai mult decat trebuie nu dai inapoi ("Ehh, e greseala ei!")
9. Te plangi ca cei din jurul tau se poarta rau cu tine, insa niciodata nu ai fost dragut cand erai in perspectiva de client (fie el intern sau extern).

Ei bine, sper ca pana acum sa se fi vazut deja contrastul si unde vreau eu de fapt sa ajung. Dar nu o sa ma opresc aici, lasandu-te pe tine, cititorule fara punctul meu de vedere. Asa ca hai sa le luam pe rand si sa insiram solutiile "problemelor" de mai sus:
1. Pilele/relatiile/cunostintele iti rezolva problema tie mai repede, insa pentru cei de la coada inseamna un client in plus si deci in loc sa astepte dupa cinci oameni cat sunt la rand, asteapta dupa opt pentru ca au venit trei cunostinte. Renunta la ele. E si mai ieftin pentru tine. ;)
2. Dupa ce ai terminat gelul de dus, sucul, tigarile si multe altele ia frumos ambalajul si du-l la gunoi. Astfel, data viitoare cand te intorci acolo, nu o sa mai fie inca zece oameni care ti-au urmat "exemplul" si au lasat diverse lucruri acolo. De aici rezulta un mediu mai curat si oameni fericiti. Urmatorul pas e sa pui mana pe hartia/sticla/paharul de plastic lasate acolo de altii si sa-l duci la gunoi. Insa hai sa le luam pas cu pas.
3. Pentru inceput ridica dispozitivul o data la doua zile, dupa o luna ridica-l o data la trei zile si tot asa pana ajungi sa nu-l mai ridici deloc. De ce? Simplu: daca toti facem asta avem unde sa parcam cand umblam prin oras. (in mintea ta s-a nascut ideea "Da! Si?? O sa vina altu si parcheaza pe locul meu". EXACT! Asta si trebuie sa se intample, doar ca pentru a evita situatiile neplacute cand nu poti sa parchezi pe locul tau cand ajungi acasa, lasa un nr. de telefon pe o foaie in geam si invata-i pe cei din jurul tau sa faca la fel. Vezi ideea mea de aici: Telefonul la parcare.)
4. Exact aceasi rezolvare ca la punctul 1: nu mai depasi, lasa coloana sa curga, toata lumea ajunge la timp
5. Plecatul de la birou ar trebui sa se intample cand tot ce v-ati (si nu, nu vorbesc cu dumneavoastra, ci e vorba de tine si de managerul tau) propus sa se rezolve in ziua aia e rezolvat. Atentie "v-ati" te include si pe tine, nu doar ce vrea el.
5(bis). Un om fara probleme care sa-l apese e un om productiv. Lasa-l 15 min sa mearga la primarie. O sa stea 15 minute in plus, dupa program si o sa rezolve ce era stabilit (vezi explicatia "v-ati" de la punctul anterior)
6 si 6(bis). In servicii un zambet cost. E principiul "Dai un leu dar stai in fata" (leii dati pilelor/relatiilor/cunostintelor de la punctul 1 nu sunt inclusi aici). Ah!! Si inca ceva: daca ti-a placut lasi bacsis, daca nu ti-a placut servirea nu lasi. La un moment dat o sa inteleaga si chelnerul/chelnerita ca nu toti clientii sunt zgarciti, ci ca e o problema de-a sa.
7. Acelasi principiu ca mai sus: vrei ceva mai mult? Fi dispus sa platesti pentru asta. Plateste taxe de drum, plateste parcare si altele. Iar cand vezi ca nu se intampla nimic, nu mai fi pasiv. Daca stai acasa imbufnat nu o sa stie nimeni ca tu ai o problema (macar scrie pe un blog, eu asa fac :P )
8. Nu-i mai pacalii la randul tau. Iar cand vezi ca vor sa te pacaleasca deschide gura si spune-o cu voce tare. (am patit asta cu un taximetrist care a venit cu ceasul pornit din statia unde era si s-a mai si facut ca porneste ceasul. Insa dupa 50 m cand am vazut 4 lei l-am intrebat de unde vine asta ... si a dat-o cotita. Pana la urma am platit pretul corect al cursei). Si foarte IMPORTANT citeste ce scrie: pe tarifele de taxi, pe cutie, la steluta. Daca nu citesti iar ei iti dau toate informatiile astea, nu ai de ce sa te plangi.
9. Fi dragut/draguta. Nu te costa nimic! Cand ai facut ultima data un ospatar sau o casierita de la supermarket sa rada cu tine? Un zambet e atat de rar azi, ca orice e bucuros sa-l vada. Si pana la urma, acest punct 9, poate sa le acopere pe toate cele de mai sus.

Nu am pretentia ca am inventat apa calda si/sau mersul pe jos cu ceea ce am scris eu aici. Sunt lucruri pana la urma de bun simt si acoperite de proverbul din clasa a IV-a: "Ce tie nu-ti place, altuia nu face!". In engleza exista o vorba care spune "common sense is not common knowledge".

Inchei cu acelas citat dintr-un autor necunoscut: "Daca Romania are putea vorbi ar spune: Tara frumoasa, caut oameni carora sa le pese"

duminică, 30 octombrie 2011

Fiecare pentru el

Sau ce putin asa se vede din exterior. Astai vreau doar sa scriu si sa fac public un lucru care ma framanta de ceva timp: am observat cu admiratie cum in lumea asta germanii sunt cu si pentru germani, francezii sunt cu si pentru francezi si in general fiecare e cu si pentru ai lui, insa noi romanii suntem printre putinii care sunt unul impotiva celuilalt. Sa-mi fie mie bine, in rest .... Dupa cum spunea cineva foarte frumos: "Daca Romania are putea vorbi ar spune: Tara frumoasa, caut oameni carora sa le pese"

marți, 1 februarie 2011

Telefonul la parcare

Sunt sofer! Merg cu masina din punctul A in punctul B si am nevoie sa o parchez undeva (evident). Pana acum un an de zile nu aveam nici o problema in a face asta. Ce s-a intamplat acum un an: s-au organizat lictatii pentru locurile de parcare din Brasov. Ca orice om, am cumparat si eu un astfel de loc. Pana aici toate bune si frumoase. Insa o data cu achizitia locurilor de parcare au aparut si bine cunoscutele dispozitive de blocat parcarea. Si de aici a inceput sa cada cerul. In majoritatea locurilor unde merg(em) e plin de locuri libere, blocate astfel.

Bineinteles ca dupa ce mi-am cuparat locul, mi-am instalat si eu un astfel de dispozitiv. L-am folosit (in sensul ca l-am ridicat) in prima sapatamana, dupa care, PUFF, m-a lovit intrebarea: de ce sa tin eu locul meu de parcare ocupat, chiar si atunci cand nu il folosesc? Si nu l-am mai ridicat. Din punctul meu de vedere in regula,

pana cand, hop au tot inceput sa apara masini (de fapt soferi) care parcau pe locul meu. Nimic de spus, daca e singurul loc liber unde o sa mergi? Insa, ce se intampla daca in timp ce tu iti rezolvi treaba la banca, esti in vizita la ai tai sau mai stiu eu ce faci in zona :P, apar si eu acasa. La fel ca tine, cand ajung acasa imi doresc sa am locul meu de parcare. De asemnea la fel ca tine, cand merg undeva, imi doresc sa am unde parca. Si atunci, cum le rezolvam pe cele doua?

dispozitiv blocare parcare #1

CUM NU SE POATE MAI SIMPLU: atunci cand nu sunt acasa, nu folosesc locul de parcare (evident, nu?) deci ti-l las tie. Singura mea rugaminte e sa-mi lasi pe bord, fie ca pe o carte de vizita, fie ca doar pe o foaie rupta dintr-un caiet, un numa

r de telefon la care se te gasesc (eu unul cred ca sunt putini cei care merg cu masina si nu au un telefon mobil). Si eu voi face la fel pentru tine, cand parchez pe locul tau iti voi lasa un numar de telefon.

Ce se rezolva cu asta? Pai eu cand ajung acasa, vad locul ocupat, ma uit pe bordul masinii tale, te sun si te rog, politicos (asta e important!) sa vi sa-ti muti masina. Iar tu (tot politicos!) faci acest lucru. Si vice versa cand iti ocup eu locul.

Iar in felul asta, dupa umila mea parere rezolvam problema parcarilor. Simplu, nu?

Concluzie: cand eu parchez pe locul tau, iti las numar de telefon, iar daca tu ajungi cat eu sunt acolo, ma suni si vin sa mut masina! Cand tu parchezi pe locul meu iar eu ajung acasa, fac si faci acelasi lucru.

In timpul zilei, majoritatea sunt la munca, deci s-ar putea

sa nu aiba masina acasa: de ce sa nu poata folosi acel loc altcineva pana ajungem noi?

Daca esti ca mine, nu vrei sa suni la ridicari, pentru ca intelegi ce inseamna 500 de lei (sau cat costa sa iti primesti masina inapoi) plus timpul pierdut (atat de mine pana se fac formalitatile ridicarii cat si pentru tine pana iti primesti masina inapoi). Atunci, de ce sa nu folosim aceasta solutie simpla si ieftina?


duminică, 26 septembrie 2010

Generatia schimbarii

Romania este departe de a fi o tara perfecta, un loc pe care strainii il aleg, pentru turism sau pentru investitii. Insa, inainte ca noi sa ne asteptam de la ei sa aleaga Romania, ar trebui sa alegem noi Romania. Iar prin asta nu ma refer la a cumpara Logan sau telefoane Nokia fabricate la Jucu, prin "noi sa alegem Romania" ma refer la a ne schimba modul in care actionam. Sigur, au fost campanii multe in care se vorbea despre aceasta schimbare de atitudine, insa, ce mi s-a parut mie ca lipsea este schimbarea unui fel a fi simplu: poarta-te cu ceilalti la fel cum ai vrea sa se poarte si ei cu tine. E bine sa ne gandim la colectare selectiva, becuri economice, masini electrice si exploatari miniere prietenoase cu mediul si cu siguranta vom ajunge sa facem asta, insa pana acolo eu unul cred ca sunt alti pasi pe care e bine sa-i facem.
Nu te poti astepta ca un om care nu stie ce va manca maine, sa plateasca 20 lei pentru un bec, sau ca un om caruia datoriile ii atarna deasupra capului sa zambeasca in momentul in care vine un client la el. Stiu, in mod normal ar trebui sa putem separa personalul de profesional ... dar chiar putem sa facem asta?
Nu ma astept ca "revolutia" gandirii sa explodeze de maine. Nu ma astept ca toate atitudinile gresite intr-un fel sau altul sa se schimbe de maine. Insa ma astept ca de maine, sa incepem, fiecare dintre noi sa facem cate un pas, cat de mic in directia schimbarii modului in care Romania actioneaza. Si prin asta, implicit sa alegem Romania.
Noi, iar prin asta ma refer la generatia mea, suntem o generatie care a fost intotdeauna "de sacrificiu" insa asta nu inseamna nici pe departe ca daca noi am fost "trecuti prin greutati" si cei care vin in urma noastra trebuie sa fie la fel. Hai sa ne aducem aminte de profesorii care ne-au facut zile amare in scoala generala, in liceu, in facultate ... iar dintre ei hai sa-i alegem pe cei care ne spuneau "Pentru ca pe vremea mea profesorii erau duri si ne fortau sa facem asa si pe dincolo!". Acum hai sa ne gandim cu ne simteam in momentele alea. Era o senzatie placuta? Pentru mine unul stiu sigur ca NU! Iar daca nici pentru voi, atunci de ce sa-i trecem pe cei care vin in urma noastra prin aceleasi "chinuri"? Iar asta nu se aplica numai la educatie, se aplica la tot si toti: de la vecinul de la bloc, la gardianul din fata portii, la functionarul public ... pana sus de tot la director/CEO/presedinte. Nu contest ca "razbunarea" de a il vedea si pe altul ca trece prin foc si sabie e dulce ... dar chiar merita sa promovam acest fel de a fi? Nu e oare mai productiv sa facem altfel?

Da, stiu, ca sa alegem Romania, ea ar trebui sa ne dea un motiv sa facem asta. Dar in loc sa asteptam ca acest motiv sa ne fie prezentat, nu putem noi oare sa contribuim la crearea lui. Si eu mi-am pus intrebarea: "Dar cum? Eu sunt mic, neputincios ..." iar apoi imediat mi-a venit in minte "Dar si cand o sa fiu mare si o sa am putere!!!" ... Cand o sa fiu mare si o sa am putere, ce? Pentru ca daca raman la modul curent de a actiona si a gandi, cand o sa fiu mare si o sa am putere, o sa ajung sa fiu tot ceea ce blamez acum.

Traim in secolul vitezei, insa astfel de schimbari se produc incet. Iar asta, din punctul meu de vedere inseamna un singur lucru: SCHIMBAREA INCEPE ACUM! ... pentru ca daca incepe acum, generatiile viitoare se vor bucura de ea ... si cu putin noroc si noi cand vom fi batrani ne vom bucura de ea.

Primul pas si poate cel mai simplu: POARTA-TE CU CEILALTI EXACT CU AI VREA SA SE POARTE EI CU TINE!
Iti place sa primesti raspuns rapid, raspunde la randul tau rapid la tot ceea ce poti. Iti place sa ti se zambeasca cand intri intr-un birou, zambeste la randul tau cand cineva intra la tine in birou. Iti place sa fi ajutat, ajuta la randul tau.

Iar la final, mai e un singur lucru pe care trebuie sa-l facem. Sa facem schimbarea asta ........ (completeaza pe linia punctata cuvantul cheie).

vineri, 26 februarie 2010

Yes we can!

Sub sloganul cu care au fost castigate alegerile din Statele Unite Ale Americii, imi rezerv dreptul ca azi sa ma simt personaj de banc. Ma simt ca tipul care ii spune prietenei lui

"- Nu poti sa-mi spui un lucru care sa ma faca fericit si trist in aceelasi timp!"

iar ea raspunde

"-Ai cea mai mare scula dintre toti prietenii tai!".


Asemenea lui traiesc o senzatie simultana de fericire dominanta si mohorare pe alocuri. Da, se poate.

Concluzia: YES WE CAN be happy and sad at the same time! Si ce-i drept nu poti castiga de fiecare data ... insa poti sa-i oferi adversarului tau o cursa de care sa-si aduca aminte.

Din cele cateva cuvinte pe care le-am scris mai sus, tu, cititorule, intelegi ce vrei insa te rog doar sa vezi ca paharul e pe jumatate plin.


P.S. Azi toata ziua mi-a cantat in minte o melodie, pe care ti-o dedic cu drag.



luni, 8 februarie 2010

Multumesc








Tuturor celor care m-au facut sa-mi doresc sa fiu printre cei mai buni! Tuturor celor care m-au adus printre cei mai buni! Tutuor celor care sunt in jurul meu CEI MAI BUNI! Pentru ca fiecare in parte ma face pe mine sa fiu din ce in ce mai mult!

Multumesc pentru povocari, pentru infrangeri si pentru ca m-ati invatat ca a castiga inseamna sa inveti cum ai fost depasit!

sâmbătă, 26 decembrie 2009

Senzatie de 2010


"Traieste fiecare zi de parca ar fi ultima!". Nu stiu despre tine, insa eu nu am putut niciodata sa fiu intr-un singur loc de fiecare data si anume prezentul. Consider, si aici as putea sa ma insel, ca noi, ca oamenii suntem construiti sa traim fiecare zi in trecut, in prezent si in viitor. De aceea, desi azi este 26.12.2009 am inceput deja sa traiesc cu senzatia de 2010, deoarece tot ce se intampla important de acum incolo, se intampla in 2010. Anul acesta insa, fiind aproape gata la nivel fizic, m-a invatat cateva lucruri.

In business exista 2 (doua) reguli:
  1. Nu spune celorlalti tot ceea ce stii
Iar eu acum voi incalca, pentru tine, aceste reguli si-ti voi spune ce m-a invatat timpul care a trecut. Sunt doua lucruri simple, a ierta si a darui. Valoarea lor? Sunt scrise milioane de cuvinte despre ea, insa ce-a mai insemnata valoare o au cand le intelegi singur sau singura.

Spre sfarsit, as vrea sa-ti daruiesc tie, intelegerea, posibilitatea de a sti de ce se intampla lucrurile intr-un anumit fel cu fiecare om in parte. E cadoul pe care il poti avea doar acum, inainte sa inchizi pagina sau pe care poti sa-l ai de acum incolo indiferent de ceea ce e inaintea ochilor tai. Eu iti daruiesc cuvantul, iar tu ii adaugi insemnatatea! Iar la final, te rog sa-mi spui cum e pentru tine ...

Cu drag,
Catalin Vacar

luni, 10 august 2009

Lucruri simple

Viata e un ciclu! Da, ai citit bine ... un ciclu! Si inca unul mare! Fie ca e vorba de ciclul lunar, semestrial, scolar, universitar, economic ... totul se invarte. Si ca orice ciclu are partile lui bune si partile lui ... ei bine sa le spunem mai putin placute. Intr-un fel e ca in basmele pe care le auzeam cand eram mici. Exista binele si raul, doar ca spre deosebire de basme, in viata cei doi nu se lupta pentru a fi cel dominant ... ci alterneaza in aceasta pozitie, ca in alegerile pentru Parlament ... azi ... esti in opozitie, esti cel care blocheaza, influenta ta este mai mica ... maine, dupa alegeri, esti la putere, devi cel care ataca, influenta ta creste tot mai mult. Tu nu te-ai schimbat, ci doar a trecut un ciclu. La fel e cu binele si raul in viata, exista perioade cand "Fat Frumos" e cel de la putere iar atunci "viitorul suna bine" si exista perioade cand "Capcaunul" conduce, iar atunci cel mai des te intrebi "ce poate sa mai mearga rau acum?". De unde toate concluziile astea in mintea mea? Simplu:

Acum doua saptamani au plecat, din varii motive, cei doi oameni pe care ii aveam ca reprezentanti de vanzari (eu stiam ca Fat Frumos conduce atunci ... asa ca m-am gandit: "OK! Nu-i bai! Gasim altii un pic mai buni!"). Doua saptamani mai tarziu ... 91 de CV-uri vizualizate, 7 interviuri ... avem acum ... 5 refuzuri de la ei. Dintre toate trebuie sa-l amintesc pe cel mai interesant: in momentul in care l-am sunat pe un tip sa-i spun ca vrem sa colaboram cu el, mi-a replicat "Incerc sa ajung, dar nu promit nimic!".

Colega mea a fost la tipografie sa semneze contractul cu ei. Aveam nevoie de el pentru ca sa putem plati folosind bilete la ordin. Ceea ce ne dadea 20 de zile pentru a incasa banii de la client. Azi ... a primit un telefon prin care i se spunea ca unul dintre cei 5 (da da ... cinci) directori care trebuiau sa semeneze contractul, refuza sa faca asta tocmai pentru ca vrem sa platim cu bilete la ordin.

Acum o luna de zile am trimis la tipar primul numar al revistei si a fost gata in trei zile (il trimisesem miercuri dupa-amiaza iar vineri la pranz l-am ridicat). Saptamana trecuta, marti dupa-amiaza am trimis la tipar cel de-al doilea numar ... azi cand am sunat ne-au spus "Credem ca o sa fie gata in cursul zilei de azi!"

Datorita unei mici neintelegeri in comunicare, am fost prins la mijloc in momentul in care un lucru despre care stiam ca va fi facut maine, trebuia facut azi ... deci ... pe cine a cazut vina? :P

Vineri am incercat sa maresc spatiul de pe C, unde era instalat Vista-ul, cu 20 GB. Si am reusit sa fac asta ... insa mi-au disparut celelate partitii, care insumau in total 80 GB.

Ziua care peste trei ore se incheie a fost atat de stupida, incat pentru mine a devenit amuzant! Sunt doua lucruri care m-au inspirat sa vad ziua asta ca pe ceva amuzant:

  1. Ce zicea si Tamas cat am fost la TtT: "If you're not having any fun ... what's the point????"
  2. Statusul Ancutei Cioaca de pe Facebook: "You grow up the day you have your first real laugh, at yourself."

Concluzia mea? "All right dudes ... in the bushes ... I'm going in!!!" pentru ca pare a fi genul ala de saptamana, perioada ... ciclu!


P.S. LATER EDIT: am publicat postarea asta de vreo 3 ori pana cand am nimerit sa fie scris tot textul cu aceelasi font ... si tot cred ca mai exista locuri unde nu este.

duminică, 24 mai 2009

Materiale de studiu (hey ... it's just a mater of perspective)

Inceput de sesiune, un examen marti cu ceva materiale de studiat (cateva word-uri, niste pdf-uri si cursuri scanate, in valoare de 10 Mb :P) care e atitdudinea de masterand?? E TIIIIMP!! Pe langa asta intotdeauna se gaseste ceva mai interesant de facut. In cazul de fata, cursurile fiind electronice am gasit o noua tentatie electronica :). Doua de fapt:

1. Insipire me, now! Blog/arhiva de poze cu super idei. (292 de pagini, in medie avand 15 poze/pagina) Sneak preview:

2. LOL Dogs conceptul e simplu: poze cu animale in diverse ipostaze ... comment-uri, funny as hell!!! Sneak preview:



Bonus: ADS of The World ... sneak preview:




Avertisment: Consumul excesiv de poze sau filmulete poate duce la pierdea timpului si a chefului pentru examene. In caz de reactii adverse consultati cel mai apropiat curs. Daca senzatia persista:
Enjoy! I know I did!

vineri, 15 mai 2009

Youth Development Program

Am auzit cifre, am auzit oamenii entuziasmati si am vazut cresterea. Si atunci m-a "lovit", m-a lovit imaginea de acum doi ani de zile, cand, student "pulet" fiind, pe colina in CP6, mi-am completat formularul care avea sa-mi schimbe viitorul. Era aplicarea pentru prima editie a Youth Development Program. OCP era Raluca Amariei, iar training-urile au fost tinute de Coca-Cola, GSK, BRD, Allianz-Tiriac. A fost primul meu pas spre o lume noua, spre experienta care mi-a revolutionat viata. Iar azi, pare ca istoria a fost revolutionata, cu alti oameni, la un alt nivel, cu Youth Development Program din nou. Felicitari dragilor! Nu v-am vazut cu ochii mei, insa v-am vazut prin ochii oamenilor care conteaza pentru mine. Iar ce am vazut acolo, nu poate fi descris in cateva cuvinte aici.
Am fost printre cei care au sustinut aceasta a doua editie a YDP-ului, insa am plecat mult prea repede pentru a vedea cum se misca lucrurile. Iar azi, ei bine azi, nu pot decat sa ma bucur ca ati depasit orice asteptari. Felicitari! Si pentru ca fiecare echipa e ceea ce oamenii din ea o fac sa fie, va felicit cu drag pe fiecare in parte:

Aliona, Ovidiu si Medeea pentru Vanzari
Gabi, Catalin si Eniko pentru Promovare
Andreea si Cristina pentru HR
Cristina si Gina pentru Financiar
Daniela pentru ... YDP si oamenii din echipa!

Cel mai probabil ati avut urcusurile si coborasurile voastre, insa ati terminat acolo unde trebuia, sus!
Ma inclin in fata voastra!
Cu drag,
Catalin Vacar