Povestea de dupa fatada

"HELLO WORLD!" e primul rand care a aparut scris alb pe un fundal negru al monitorului in fata caruia ma aflam ca efect a ceea ce facusem eu cu cateva momente mai repede. E ceea ce mi-a spus mie, calculatorul acela vechi pe care am invatat Pascal. Atunci, in clasa a X-a, nu am realizat cat de mult inseamna aceste doua cuvinte atat de simple. Am inteles insa cativa ani mai tarziu, cand simteam ca lumea e proprietatea mea personala. Anul de gratie 2008, facultatea era terminata, pe diploma mea de licenta scria Obiectiv Indeplinit, ma indreptam spre Capitala cu visul oricarui student mediocru indeplinit (casa, masina si un super job). Atunci, pe 07.08.2008 la ora 8:00 cand am trecut pragul prima data ca parte a companiei aveam in minte ceea ce spuneam de fiecare data intr-un training "WALK IN LIKE YOU OWN THE F_____G PLACE!". Si exact asta am facut! Simteam ca "Cerul este limita!" e o viziune mica iar eu pot mai mult. Iar apoi, in drumul spre cer, o zi ... UNA SINGURA ... a facut ca aripile mele sa dispara intr-o cilipita. Am vazut cum usa mi se inchide in fata, iar eu stateam acolo sperand sa apara o cheie miraculoasa ... dar nu a aparut. Acum, trei luni mai tarziu, ma simt ca un motor cu bateria slaba. Am nevoie de un "jump start"! Ma gandesc, planific, actionez ... dar nimic nu pare a merge in directia mea. Ma simt ademenit din nou, in "capcana" in care am mai fost o data si tot ceea ce pot sa fac e sa aman putin cate putin prinderea mea. E o senzatie ciudata, insa parca sunt prizionierul pasiunii mele ... imi doresc sa fac ceea ce acum pare imposibil, ceea ce mi se spune ca acum nu poate fi facut ... insa, pentru mine, inca "Cerul e limita!" e o viziune mica.
Cat de mult pot sa insemne cateva cuvinte, fie ele si scrise pe o pagina ascunsa undeva ... daca am fi pe mess, acum mi s-ar schimba status-ul: "Gone to find my jump start! Fell free to join me!"